Datorita mai multor evenimente potrivnice ce au urmat – razboiul, arderea Schitului Sihastria in anul 1941, moartea egumenului Ioanichie Moroi s.a. – abia in vara anului 1948, in timpul staretiei Parintelui Cleopa, s-au inceput lucrari de constructie pe terenul din comuna Grasi. Astfel, cu binecuvantarea P.F. Patriarh Nicodim, s-au ridicat o casa de locuit, cu sase incaperi, si un mic paraclis din lemn, ca ajutor duhovnicesc pentru parintii si fratii care vor lucra acolo.
Datorita mai multor evenimente potrivnice ce au urmat – razboiul, arderea Schitului Sihastria in anul 1941, moartea egumenului Ioanichie Moroi s.a. – abia in vara anului 1948, in timpul staretiei Parintelui Cleopa, s-au inceput lucrari de constructie pe terenul din comuna Grasi. Astfel, cu binecuvantarea P.F. Patriarh Nicodim, s-au ridicat o casa de locuit, cu sase incaperi, si un mic paraclis din lemn, ca ajutor duhovnicesc pentru parintii si fratii care vor lucra acolo.
Constructiile au fost finalizate in anul 1951, sub staretia protosinghelului Ioil Gheorghiu. Paraclisul era format dintr-o singura incapere, naosul fiind unit cu pronaosul si avea o lungime totala de 12 metri, iar latimea interioara de aproape 5 metri; era acoperit cu dranita. Catapeteasma a fost lucrata de sculptorul Ioan Constantinescu din satul Poiana - Targu Neamt, iar icoanele catapetesmei au fost pictate de vestitul pictor schimonahul Irineu Protcenco.
Sfintirea acestui Paraclis, cu hramul „Sfantul Mare Mucenic Mina”, a avut loc in data de 11 noiembrie 1951, fiind savarsita staretul Manastirii Neamt.
In anul 1959 Paraclisul a fost ars. Ca prin minune, ieromonahul Varsanufie Lipan, care purta pe atunci grija de schit, a reusit sa salveze in extremis valoroasele icoane ale pictorului Irineu Protcenco, aducandu-le singur pana la Manastirea Sihastria (acum acestea sunt expuse in pridvorul Paraclisului „Sf. Parinti Ioachim si Ana” de la Manastirea Sihastria).
Dupa anul 1990, cand timpurile au devenit prielnice, staretul manastirii Sihastria, Arhim. Victorin Oanele, a avut initiativa reconstruirii schitului. Locul unde fusese micul asezamant monahal s-a gasit datorita fantanii ce ramasese in acel loc, infruntand vitregia vremurilor. Cu binecuvantarea I.P.S. Daniel, s-a inceput constructia unui Paraclis si a unui corp mare, de piatra, pentru chilii. Paraclisul s-a sfintit in data de 28 mai 1995, de catre I.P.S. Mitropolit Daniel, cu acelasi hram pe care il avusese Paraclisul de demult – Sfantul Mare Mucenic Mina, ca o biruinta asupra vremurilor potrivnice.
La scurt timp s-a mai construit o casa mare, cu etaj, tot din piatra, pentru diferite nevoi ale schitului, si o gospodarie anexa. In anul 2003, datorita faptului ca foarte multi credinciosi, atrasi de frumusetea slujbelor calugaresti, vin la schit, s-a inceput construirea unei biserici mari, cu hramul „Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon”.